premutarisi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)premutarisi | premutarisire | premutarisit | premutarisind | singular | plural | ||
premutarisind | premutarisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | premutarisesc | (să)premutarisesc | premutariseam | premutarisii | premutarisisem | |
a II-a (tu) | premutarisești | (să)premutarisești | premutariseai | premutarisiși | premutarisiseși | ||
a III-a (el, ea) | premutarisește | (să)premutariseai | premutarisea | premutarisi | premutarisise | ||
plural | I (noi) | premutarisim | (să)premutarisim | premutariseam | premutarisirăm | premutarisiserăm | |
a II-a (voi) | premutarisiți | (să)premutarisiți | premutariseați | premutarisirăți | premutarisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | premutarisesc | (să)premutarisească | premutariseau | premutarisiră | premutarisiseră |