premiu definitie

PRÉMIU s.n. Recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. [Pron. -miu. / < lat. praemium, cf. it. premio]. substantiv neutru premiu

PRÉMIU s. n. distincție, recompensă acordată cuiva pentru merite sau succese deosebite într-un domeniu de activitate. (< lat. praemium) substantiv neutru premiu

prémiu (prémii), s. f. – Distincție, recompensă. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plasează pe unul din primele locuri în clasă); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premieră, s. f. (spectacol de început), din fr. première. substantiv neutru premiu

*prémiŭ n. (lat. praemium, d. prae, în ainte [!], și émere, a lua). Recompensă (în banĭ saŭ alt-ceva) acordată celuĭ maĭ bun elev, scriitor, artist și altora într´o întrecere. – Pe la 1848 și o prémie (rus. prémiĭa). substantiv neutru premiŭ

premiu n. ceeace se dă ca recompensă pentru sârguință, capacitate, merit. substantiv neutru premiu

prémiu [miu pron. miu] s. n., art. prémiul; pl. prémii, art. prémiile (-mi-i-) substantiv neutru premiu

PRÉMIU, premii s. n. Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc. ♦ Distincție acordată la sfârșitul anului școlar elevilor care au obținut cele mai bune rezultate la învățătură. – Din lat. praemium. substantiv neutru premiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului premiu

premiu   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular premiu premiul
plural premii premiile
genitiv-dativ singular premiu premiului
plural premii premiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z