prelúng, -ă adj. (pre- și lung saŭ lat. per-longus). Lungăreț: față prelungă. Prelungit, care durează mult: sunet prelung. Adv. În mod prelung: a răsuna prelung. adjectivprelung
prelung a. 1. lungăreț; 2. fig. care continuă, care durează mult: sunet prelung. [Lat. PERLONGUS]. adjectivprelung
PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă. 2. Care durează mult; prelungit. – Lat. perlongus. adjectivprelung
prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă verb tranzitivprelungi
prelungì v. 1. a face mai lung în întindere: a prelungi o grădină; 2. fig. a face să dureze mai mult timp: a prelungi un concediu. verb tranzitivprelungì
PRELUNGI, prelungesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai lung; a lungi. 2. Tranz. și refl. A face să dureze sau a dura mai mult; a (se) lungi. ♦ Tranz. A amâna un termen, o scadență. – Din prelung. verb tranzitivprelungi
prelungésc v. tr. (pre- și lungesc). Lungesc, fac maĭ lung în spațiŭ saŭ timp: a prelungi o stradă, o ședință, o vacanță, un discurs, vĭața. V. prescurtez. verb tranzitivprelungesc
prelungi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)prelungi | prelungire | prelungit | prelungind | singular | plural | ||
prelungind | prelungiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | prelungesc | (să)prelungesc | prelungeam | prelungii | prelungisem | |
a II-a (tu) | prelungești | (să)prelungești | prelungeai | prelungiși | prelungiseși | ||
a III-a (el, ea) | prelungește | (să)prelungeai | prelungea | prelungi | prelungise | ||
plural | I (noi) | prelungim | (să)prelungim | prelungeam | prelungirăm | prelungiserăm | |
a II-a (voi) | prelungiți | (să)prelungiți | prelungeați | prelungirăți | prelungiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | prelungesc | (să)prelungească | prelungeau | prelungiră | prelungiseră |