PRELIMINÁ vb. I. tr. (Rar) A preceda (o acțiune, un fapt). [< preliminar]. verb tranzitivprelimina
PRELIMINÁ vb. tr. a calcula, a aprecia, a evalua cu anticipație. (< preliminar) verb tranzitivprelimina
preliminá (a prelimina) vb., ind. prez. 3 prelimineáză / prelímină verb tranzitivprelimina
PRELIMINÁ, preliminez, vb. I. Tranz. A calcula, a aprecia, a fixa cu anticipație. [Prez. ind. și: prelímin] – Din preliminar (formație regresivă). verb tranzitivprelimina
prelimina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)prelimina | preliminare | preliminat | preliminând | singular | plural | ||
preliminând | preliminați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | prelimin | (să)preliminez | preliminam | preliminai | preliminasem | |
a II-a (tu) | preliminezi | (să)prelimini | preliminai | preliminași | preliminaseși | ||
a III-a (el, ea) | preliminează | (să)preliminai | prelimina | prelimină | preliminase | ||
plural | I (noi) | preliminăm | (să)preliminăm | preliminam | preliminarăm | preliminaserăm | |
a II-a (voi) | preliminați | (să)preliminați | preliminați | preliminarăți | preliminaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | prelimină | (să)prelimineze | preliminau | preliminară | preliminaseră |