preleva definitie
*prelév și -éz v. tr. (lat. práelevo, -áre, fr. prélever, a lua în ainte [!]. V. ĭaŭ, aluat, re-lev). Jur. ĭaŭ în aintea altora o parte din total (preĭaŭ). verb tranzitiv prelev
PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever]. verb tranzitiv preleva
PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever) verb tranzitiv preleva
prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă verb tranzitiv preleva
PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever. verb tranzitiv preleva
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului preleva
| preleva verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) preleva | prelevare | prelevat | prelevând | singular | plural | ||
| prelevând | prelevați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | prelevez | (să) prelevez | prelevam | prelevai | prelevasem | |
| a II-a (tu) | prelevezi | (să) prelevi | prelevai | prelevași | prelevaseși | ||
| a III-a (el, ea) | prelevă | (să) prelevai | preleva | prelevă | prelevase | ||
| plural | I (noi) | prelevăm | (să) prelevăm | prelevam | prelevarăm | prelevaserăm | |
| a II-a (voi) | prelevați | (să) prelevați | prelevați | prelevarăți | prelevaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | prelevează | (să) preleveze | prelevau | prelevară | prelevaseră | ||