PRELECȚIÚNE s.f. (Liv.) Prelegere. [Pron. -ți-u-, var. (după alte surse prelecție). / < lat. praelectio]. substantiv femininprelecțiune
prelecțiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prelecțiúnii; pl. prelecțiúni substantiv femininprelecțiune
PRELECȚIÚNE, prelecțiuni, s. f. (înv.) Prelegere. [Var.: (înv.) prelécție s. f.] – Din lat. praelectio, -onis. substantiv femininprelecțiune
prelecțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prelecțiune | prelecțiunea |
plural | prelecțiuni | prelecțiunile | |
genitiv-dativ | singular | prelecțiuni | prelecțiunii |
plural | prelecțiuni | prelecțiunilor |