*prelárg n. (pre- și larg). Lit. Rar. În prelargu cîmpiiĭ, în largu cîmpiiĭ. substantiv neutruprelarg
prelarg n. spațiu larg: în prelargul câmpiei OD. ║ a. și adv. fig. desvoltat: a vorbi mai prelarg. substantiv neutruprelarg
PRELÁRG s. n. (Înv.) Întindere vastă, spațiu întins. Loc. prep. în prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul. – Pre2 + larg. substantiv neutruprelarg
prelarg substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prelarg | prelargul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | prelarg | prelargului |
plural | — | — |