prejmet definitie

préjmet (înv.) s. n., pl. préjmete substantiv neutru prejmet

prejmet n. loc de prin prejur: se cutremurară toate prejmetele ISP. [V. preajmă]. substantiv neutru prejmet

PREJMÉT, prejmete, s. f. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. substantiv neutru prejmet

préjmete n. pl. (din *preajmăt, d. preajmă). Vest. Rar. Împrejurime, locurile din prejur [!]. substantiv neutru prejmete

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prejmet

prejmet   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prejmet prejmetul
plural prejmete prejmetele
genitiv-dativ singular prejmet prejmetului
plural prejmete prejmetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z