PREGĂTÍT, -Ă, pregătiți, -te, adj. (Despre oameni) Care are pregătirea, cunoștințele necesare pentru a desfășura o activitate; care are o cultură temeinică (într-un anumit domeniu); instruit, cult, format. – V. pregăti. adjectiv pregătit
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă verb tranzitiv pregăti
pregătì v. a (se) prepara. verb tranzitiv pregătì
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. + Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). verb tranzitiv pregăti
a-i pregăti (cuiva) o plăcintă expr. a-i pregăti (cuiva) o surpriză neplăcută. verb tranzitiv aipregăti
pregătésc v. tr. (d. gătesc orĭ rus. prigotóviti). Prepar: a pregăti lucrurile. V. refl. Mă pregătesc, mă prepar: a te pregăti de luptă. verb tranzitiv pregătesc
| pregătit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | pregătit | pregătitul | pregătită | pregătita |
| plural | pregătiți | pregătiții | pregătite | pregătitele | |
| genitiv-dativ | singular | pregătit | pregătitului | pregătite | pregătitei |
| plural | pregătiți | pregătiților | pregătite | pregătitelor | |