pregătíre f. Preparare, preparațiune: pregătirea de războĭ. Pl. Preparative: pregătirile de luptă. A avea pregătire (de saŭ pentru), a fi pregătit, a fi gata de ceva. substantiv feminin pregătire
pregătíre s. f., g.-d. art. pregătírii; pl. pregătíri substantiv feminin pregătire
pregătire f. preparațiune. substantiv feminin pregătire
PREGĂTÍRE, pregătiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) pregăti și rezultatul ei. 2. (În sintagma) Pregătire de foc = acțiune masivă și unitară de foc (realizată de trupe de rachete, artilerie și aviație), executată înainte de începerea ofensivei, în scopul neutralizării, nimicirii și distrugerii inamicului. – V. pregăti. substantiv feminin pregătire
pregătì v. a (se) prepara. verb tranzitiv pregătì
pregătí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pregătésc, imperf. 3 sg. pregăteá; conj. prez. 3 să pregăteáscă verb tranzitiv pregăti
PREGĂTÍ, pregătesc, vb. IV. Tranz. 1. A aranja ceva din timp, a face ca ceva să fie gata; a prepara. ◊ Expr. A pregăti terenul = a crea condiții prielnice pentru... ♦ Refl. A fi pe punctul de a..., a fi gata să... 2. A instrui, a forma în vederea unei activități; a da lecții, a medita. + Tranz. și refl. A studia temeinic; a învăța. 3. A preveni pe cineva cu privire la un eveniment (neplăcut), a anunța cuiva un lucru pe ocolite. 4. A găti o mâncare. – Pre1- + găti (după lat. praeparare sau germ. vorbereiten). verb tranzitiv pregăti
a-i pregăti (cuiva) o plăcintă expr. a-i pregăti (cuiva) o surpriză neplăcută. verb tranzitiv aipregăti
pregătésc v. tr. (d. gătesc orĭ rus. prigotóviti). Prepar: a pregăti lucrurile. V. refl. Mă pregătesc, mă prepar: a te pregăti de luptă. verb tranzitiv pregătesc
| pregătire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | pregătire | pregătirea |
| plural | pregătiri | pregătirile | |
| genitiv-dativ | singular | pregătiri | pregătirii |
| plural | pregătiri | pregătirilor | |