prefăcătór (rar) adj. m., pl. prefăcătóri; f. sg. și pl. prefăcătoáre adjectivprefăcător
PREFĂCĂTÓR, -OÁRE, prefăcători, -oare, adj. (Rar) 1. Care transformă, schimbă, înnoiește. 2. Prefăcut. – Preface + suf. -ător. adjectivprefăcător
prefăcător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prefăcător | prefăcătorul | prefăcătoare | prefăcătoarea |
plural | prefăcători | prefăcătorii | prefăcătoare | prefăcătoarele | |
genitiv-dativ | singular | prefăcător | prefăcătorului | prefăcătoare | prefăcătoarei |
plural | prefăcători | prefăcătorilor | prefăcătoare | prefăcătoarelor |