prefix definitie

PREFÍX s.n. 1. Particulă care pusă la începutul unui cuvânt formează împreună cu el un alt cuvânt cu alt înțeles. 2. (Telec.) Indicativ. [< fr. préfixe, cf. lat. praefixus]. substantiv neutruprefix

PREFÍX s. n. 1. afix care se atașează înaintea rădăcinii sau temei unui cuvânt, pentru a forma un cuvânt nou. 2. (telec.) indicativ de apel; număr care indică o anumită localitate sau țară și trebuie format înaintea numărului de telefon al abonatului. (< fr. préfixe, lat. praefixus) substantiv neutruprefix

*prefíx n., pl. e (lat. praefixus, part. d. praefígere, a înfige înainte. V. afix). Gram. Particulă care se pune înaintea uneĭ vorbe ca să-ĭ modifice înțelesu. De ex.: pre în pre-fix, pre-zic, su în su-pun. substantiv neutruprefix

prefíx s. n., pl. prefíxe substantiv neutruprefix

prefix n. particulă pusă înaintea unor vorbe spre a le modifica sensul: ex. pre-zic, stră-luci. substantiv neutruprefix

PREFÍX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care indentifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus. substantiv neutruprefix

a schimba prefixul expr. (d. oameni) a împlini o vârstă la care se schimbă prima cifră a numărului de ani. substantiv neutruaschimbaprefixul