PREFIGURÁRE s.f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei. [< prefigura]. substantiv femininprefigurare
PREFIGURÁRE, prefigurări, s. f. Acțiunea de a prefigura și rezultatul ei; prefigurație. – V. prefigura. substantiv femininprefigurare
PREFIGURÁ vb. I. tr. (Liv.) A prezenta, a schița în mare. [< fr. préfigurer]. verb tranzitivprefigura
PREFIGURÁ vb. tr. a prezenta, a schița în mare, cu anticipație. (< fr. préfigurer) verb tranzitivprefigura
prefigurá (a ~) vb., ind. prez. 3 prefigureáză verb tranzitivprefigura
PREFIGURÁ, prefigurez, vb. I. Tranz. A prezenta, a schița ceva în linii mari, înainte de realizare, de aplicare; a avea sau a sugera toate trăsăturile unui lucru, ale unui fenomen etc. viitor. – Din fr. préfigurer. verb tranzitivprefigura
prefigurare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | prefigurare | prefigurarea |
plural | prefigurări | prefigurările | |
genitiv-dativ | singular | prefigurări | prefigurării |
plural | prefigurări | prefigurărilor |