PREFERÉNȚĂ v. preferință. substantiv feminin preferență
*preferénță f., pl. e (fr. préférence orĭ lat. praeferentia). Acțiunea de a prefera: egoizmu e o preferență [!] pentru sine, a da preferență uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Pl. Favoare, atențiune acordată cuĭva din simpatie orĭ stimă: preferențele creĭază [!] rivalitățĭ. substantiv feminin preferență
PREFERÉNȚĂ s. f. v. preferință. substantiv feminin preferență
preferență | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | preferență | preferența |
plural | preferențe | preferențele | |
genitiv-dativ | singular | preferențe | preferenței |
plural | preferențe | preferențelor |