*prefér, a -á și (rar) a -í v. tr. (fr. préférer, lat. práe-fero, -férre. – El preferă, să prefere. Cp. cu confer, defer, ofer, profer și sufer [!]). Îmĭ place maĭ mult, vreaŭ maĭ bine, admit maĭ de grabă, stimez maĭ mult: prefer limonada vinuluĭ (dativ) saŭ în locu vinuluĭ, trebuĭe să preferĭ banuluĭ onoarea, prefer să mor de cît să trădez patria. verb tranzitivprefer
*prefér, a -á și (rar) a -í v. tr. (fr. préférer, lat. práe-fero, -férre. – El preferă, să prefere. Cp. cu confer, defer, ofer, profer și sufer [!]). Îmĭ place maĭ mult, vreaŭ maĭ bine, admit maĭ de grabă, stimez maĭ mult: prefer limonada vinuluĭ (dativ) saŭ în locu vinuluĭ, trebuĭe să preferĭ banuluĭ onoarea, prefer să mor de cît să trădez patria. verb tranzitivprefer
PREFERÁ vb. I. tr. A ține mai mult (la ceva sau la cineva), a da întâietate unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a-i plăcea mai mult, a se hotărî în favoarea cuiva sau a ceva. ♦ De preferat = preferabil. [P.i. prefér, -rez, var. preferi vb. IV. [< fr. préférer, cf. lat. praeferre]. verb tranzitivprefera
PREFERÁ vb. tr. a alege între două sau mai multe posibilități, a da întâietate unei situații, unei persoane; a avea predilecție. ♦ de ~t = preferabil. (< fr. préférer) verb tranzitivprefera
preferá (a ~) vb., ind. prez. 3 preféră verb tranzitivprefera
PREFERÁ, prefér, vb. I. Tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru, unei situații sau unei ființe, în raport cu altceva sau cu altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊ Loc. adv. De preferat = preferabil. [Var.: (înv.) preferí vb. IV] – Din fr. préférer. verb tranzitivprefera
PREFERÍ vb. IV. v. prefera. verb tranzitivpreferi
preferá (prefér, preferát), vb. – A considera mai bun. – Var. preferi. Fr. préférer; var., mai puțin frecventă, a avut în vedere paralelismul cu oferi, suferi, conferi etc. – Der. preferabil, adj., din fr. préférable; preferent, adj. (care preferă); preferență (var. preferință), s. f., din fr. préférence; preferanță (var. preferans(ă), preferanț), s. f. (un anumit joc de cărți, azi înv.). verb tranzitivprefera
preferì v. a se hotărî pentru cineva sau ceva mai mult decât pentru alții. verb tranzitivpreferì
PREFERÍ vb. IV v. prefera. verb tranzitivpreferi
prefera verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)prefera | preferare | preferat | preferând | singular | plural | ||
preferând | preferați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | prefer | (să)prefer | preferam | preferai | preferasem | |
a II-a (tu) | preferi | (să)preferi | preferai | preferași | preferaseși | ||
a III-a (el, ea) | preferă | (să)preferai | prefera | preferă | preferase | ||
plural | I (noi) | preferăm | (să)preferăm | preferam | preferarăm | preferaserăm | |
a II-a (voi) | preferați | (să)preferați | preferați | preferarăți | preferaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | preferă | (să)prefere | preferau | preferară | preferaseră |