prefectură definitie

PREFECTÚRĂ s.f. 1. (Ist.; la romani) Oraș sau municipiu lipsit de dreptul de a-și alege magistrați, fiind condus de un prefect (1); demnitate de prefect (1); timpul cât un prefect (1) își exercită această funcție. 2. (În trecut) Administrația unui județ. ♦ Localul unde era instalată o asemenea instituție. [< lat. praefectura, fr. préfecture]. substantiv femininprefectură

PREFECTÚRĂ s. f. 1. unitate administrativă, provincie etc. condusă de un prefect (1). 2. funcția, demnitatea de prefect. 3. instituție care constituie forul administrativ și politic sau conducerea poliției dintr-un județ (sau district). (< lat. praefectura, fr. préfecture) substantiv femininprefectură

*prefectúră f., pl. ĭ (lat. praefectura). Numele maĭ multor funcțiunĭ la vechiĭ Romanĭ. Numele marilor diviziunĭ stabilite de Constantin în imperiu roman: prefectura Italiiĭ, Galiilor [!], Orientuluĭ, Iliriiĭ. Azĭ, funcțiune de prefect: a obținea [!] o prefectură. Casa în care e bĭurou oficial al prefectuluĭ și al subalternilor luĭ: mă duc la prefectură. substantiv femininprefectură

prefectúră s. f., g.-d. art. prefectúrii; pl. prefectúri substantiv femininprefectură

prefectură f. 1. numele mai multor funcțiuni în Roma antică; 2. numele marilor diviziuni ale imperiului roman; 3. azi, funcțiune de prefect: a obține o prefectură; 4. întindere teritorială administrată de un prefect; 5. palatul, biuroul prefectului. substantiv femininprefectură

PREFECTÚRĂ, prefecturi, s. f. 1. Funcția de prefect (1); instituția și unitatea administrativă condusă de prefect. 2. Timpul cât un prefect își exercită această funcție. 3. (În Roma antică) Funcția de prefect (3). – Din lat. praefectura, fr. préfecture. substantiv femininprefectură