PREEXISTÉNT, -Ă adj. Care preexistă. [Cf. fr. préexistant]. adjectiv preexistent
PREEXISTÉNT, -Ă adj. care preexistă. (< fr. préexistant) adjectiv preexistent
*preexistént, -ă adj. (mlat. praeexsístens, -éntis). Care există din ainte [!]: plantele-s preexistente animalelor. adjectiv preexistent
preexistént [x pron. gz] adj. m., pl. preexisténți; f. preexisténtă, pl. preexisténte adjectiv preexistent
preexistent a. care există înainte de altul. adjectiv preexistent
PREEXISTÉNT, -Ă, preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. prééxistant. adjectiv preexistent
preexistent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | preexistent | preexistentul | preexistentă | preexistenta |
plural | preexistenți | preexistenții | preexistente | preexistentele | |
genitiv-dativ | singular | preexistent | preexistentului | preexistente | preexistentei |
plural | preexistenți | preexistenților | preexistente | preexistentelor |