predomnitór (înv.) adj. m., pl. predomnitóri; f. sg. și pl. predomnitoáre adjectivpredomnitor
PREDOMNITÓR, -OÁRE, predomnitori, -oare, adj. (Înv.) Predominant. – Predomni + suf. -tor. adjectivpredomnitor
predomnitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | predomnitor | predomnitorul | predomnitoare | predomnitoarea |
plural | predomnitori | predomnitorii | predomnitoare | predomnitoarele | |
genitiv-dativ | singular | predomnitor | predomnitorului | predomnitoare | predomnitoarei |
plural | predomnitori | predomnitorilor | predomnitoare | predomnitoarelor |