predominare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepredominare
- Vezi aici mai multe rimepredominare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupre
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
PREDOMINÁRE s.f. Acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță; predominație. [< predomina]. substantiv femininpredominare
predomináre s. f., g.-d. art. predominắrii substantiv femininpredominare
PREDOMINÁRE s. f. Faptul de a predomina; predominanță, predominație, predomnire. – V. predomina. substantiv femininpredominare
*predómin și -éz, a -á v. tr. (lat. prae-, înainte, și dóminor, -nári, a domina). Predomnesc, îs maĭ puternic: interesu predomină în afacerĭ. verbpredomin
PREDOMINÁ vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare]. verbpredomina
PREDOMINÁ vb. intr. a sta mai presus, a avea rolul principal; a domina. (< fr. prédominer) verbpredomina
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer. verbpredomina
predominá (a ~) vb., ind. prez. 3 predómină verbpredomina
predominà v. a se ridica mai presus, a avea rolul principal: interesul predomină în afaceri. verbpredominà
PREDOMINÁ, predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer. verbpredomina
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipredominare
| predominare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | predominare | predominarea |
| plural | predominări | predominările | |
| genitiv-dativ | singular | predominări | predominării |
| plural | predominări | predominărilor | |