predispune definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepredispune
- Vezi aici mai multe rimepredispune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupre
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuune
*predispún, -pús, a -púne v. tr. (d. pre- și dispun). Dispun din ainte [!], fac să încline spre: singurătatea te predispune la visare, lipsa igieneĭ te predispune la boale [!]. verb tranzitivpredispun
PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer]. verb tranzitivpredispune
PREDISPÚNE vb. intr., tr. 1. a crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. 2. a determina o sensibilitate deosebită față de anumite boli. (după fr. prédisposer) verb tranzitivpredispune
predispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predispún, 2 sg. predispúi, 1 pl. predispúnem; conj. prez. 3 să predispúnă; ger. predispunấnd; part. predispús verb tranzitivpredispune
predispune v. 1. a dispune dinainte, a înclina la: nesocotința sa îl predispunea la toate extravaganțele; 2. Med. a dispune treptat la venirea unei boale. verb tranzitivpredispune
PREDISPÚNE, predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune). verb tranzitivpredispune
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluipredispune
| predispune verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)predispune | predispunere | predispus | predispunând | singular | plural | ||
| predispunând | predispuneți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | predispun | (să)predispun | predispuneam | predispusei | predispusesem | |
| a II-a (tu) | predispui | (să)predispui | predispuneai | predispuseși | predispuseseși | ||
| a III-a (el, ea) | predispune | (să)predispuneai | predispunea | predispuse | predispusese | ||
| plural | I (noi) | predispunem | (să)predispunem | predispuneam | predispuserăm | predispuseserăm | |
| a II-a (voi) | predispuneți | (să)predispuneți | predispuneați | predispuserăți | predispuseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | predispun | (să)predispună | predispuneau | predispuseră | predispuseseră | ||