PREDILÉCT, -Ă adj. (Liv.) Preferat; cel mai iubit; cel mai plăcut. [Cf. it. prediletto]. adjectivpredilect
*prediléct, -ă adj. (mlat. praedilectus, d. prae, înainte, și diligere, a ĭubi). Ĭubit maĭ mult decît altu: studiu predilect al luĭ era fizica. adjectivpredilect
prediléct adj. m., pl. predilécți; f. prediléctă, pl. predilécte adjectivpredilect
predilect a. prea iubit. adjectivpredilect
PREDILÉCT, -Ă, predilecți, -te, adj. Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – După it. prediletto (după predilecție). adjectivpredilect
predilect adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | predilect | predilectul | predilectă | predilecta |
plural | predilecți | predilecții | predilecte | predilectele | |
genitiv-dativ | singular | predilect | predilectului | predilecte | predilectei |
plural | predilecți | predilecților | predilecte | predilectelor |