reduceri si promotii 2018
Definitie predicație - ce inseamna predicație - Dex Online

predicație definitie

PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. substantiv feminin predicație

PREDICÁȚIE s. f. faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. ◊ facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< fr. prédication, lat. praedicatio) substantiv feminin predicație

predicáție (-ți-e) s. f., art. predicáția (-ți-a), g.-d. art. predicáției; pl. predicáții, art. predicáțiile (-ți-i-) substantiv feminin predicație

PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. substantiv feminin predicație

*predicațiúne f. (lat. praedicátio, -ónis. V. de- și in-dicațiune). Acțiunea de a predica. – Și -áție (într´un ms. din 1700, ca și ung. prédikació) și -áre. substantiv feminin predicațiune

predicați(un)e f. 1. acțiunea de a predica; 2. învățătură religioasă, cuvânt bisericesc. substantiv feminin predicațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului predicație

predicație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular predicație predicația
plural predicații predicațiile
genitiv-dativ singular predicații predicației
plural predicații predicațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z