predestinație definitie

PREDESTINÁȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione]. substantiv femininpredestinație

PREDESTINÁȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio) substantiv femininpredestinație

predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-) substantiv femininpredestinație

PREDESTINÁȚIE, predestinații s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination. substantiv femininpredestinație

*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte [!]. În teologia catolică, destin imutabil pin [!] care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat [!] predestinațiunea. – Și -áție și -áre. substantiv femininpredestinațiune

predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor. substantiv femininpredestinațiune