predestinare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimepredestinare
- Vezi aici mai multe rimepredestinare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cupre
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
PREDESTINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a predestina; predestinație. 2. Concepție idealistă potrivit căreia fiecare om ar avea soarta lui, fixată dinainte de către o forță supranaturală. [< predestina]. substantiv femininpredestinare
PREDESTINÁRE s. f. 1. acțiunea de a predestina; predestinație. 2. concepție teologică sau filozofică idealistă potrivit căreia destinul omului ar fi fixat de mai înainte de către o forță supranaturală. (< predestina) substantiv femininpredestinare
predestináre s. f., g.-d. art. predestinắrii; pl. predestinắri substantiv femininpredestinare
PREDESTINARE, predestinări, s. f. Acțiunea de a predestina și rezultatul ei. ♦ Existența unui destin al omenirii stabilit de voința divină. – V. predestina. substantiv femininpredestinare
*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte [!]. În teologia catolică, destin imutabil pin [!] care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat [!] predestinațiunea. – Și -áție și -áre. substantiv femininpredestinațiune
PREDESTINÁ vb. I. tr. A hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti, a meni; a predetermina. [< fr. prédestiner, it. predestinare, lat. praedestinare]. verb tranzitivpredestina
PREDESTINÁ vb. tr. a hotărî dinainte soarta cuiva; a ursi, a sorti; a predetermina. (< fr. prédestiner, lat. praedestinare) verb tranzitivpredestina
predestiná (a ~) vb., ind. prez. 3 predestineáză verb tranzitivpredestina
predestinà v. 1. a destina dinainte (la fericire pe cei aleși); 2. a rezerva pentru ceva inevitabil. verb tranzitivpredestinà
PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. Tranz. A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi; a decide dinainte o acțiune. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. verb tranzitivpredestina
*predestinéz v. tr. (lat. prae-déstino, -áre). Destinez din ainte [!], menesc, ursesc, hotărăsc soarta. verb tranzitivpredestinez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipredestinare
| predestinare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | predestinare | predestinarea |
| plural | predestinări | predestinările | |
| genitiv-dativ | singular | predestinări | predestinării |
| plural | predestinări | predestinărilor | |