precumpăní vb., ind. prez 1 sg. și 3 pl. precumpănésc, imperf. 3 sg. precumpăneá; conj. prez. 3 să precumpăneáscă verb tranzitivprecumpăni
PRECUMPĂNÍ, precumpănesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea mai multă greutate, influență, importanță decât altcineva sau altceva; a constitui elementul hotărâtor, a predomina; p. ext. a birui, a triumfa. 2. Tranz. A ține în cumpănă, a echilibra; a compensa, a contrabalansa, a cumpăni. – Pre2 + cumpăni. verb tranzitivprecumpăni
*precumpănésc v. intr. (d. cumpănesc, după preponderez). Preponderez. V. tr. Compensez. verb tranzitivprecumpănesc
precumpănit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | precumpănit | precumpănitul | precumpănită | precumpănita |
plural | precumpăniți | precumpăniții | precumpănite | precumpănitele | |
genitiv-dativ | singular | precumpănit | precumpănitului | precumpănite | precumpănitei |
plural | precumpăniți | precumpăniților | precumpănite | precumpănitelor |