PRECREȘTÍN, -Ă adj. anterior apariției creștinismului. (după fr. préchrétien) adjectivprecreștin
*precreștín (pre-creș-) adj. m., pl. precreștíni; f. precreștínă, pl. precreștíne adjectivprecreștin
PRECREȘTÍN, -Ă, precreștini, -e, adj. Anterior apariției creștinismului. – Pre1- + creștin (după fr. préchrétien). adjectivprecreștin
precreștin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | precreștin | precreștinul | precreștină | precreștina |
plural | precreștini | precreștinii | precreștine | precreștinele | |
genitiv-dativ | singular | precreștin | precreștinului | precreștine | precreștinei |
plural | precreștini | precreștinilor | precreștine | precreștinelor |