preconiza definitie
PRECONIZÁ vb. I. tr. A proiecta, a prevedea (ceva); (p. ext.) a propune, a indica, a recomanda insistent. [< fr. préconiser, cf. lat. praeco – anunțător public]. verb tranzitiv preconiza
PRECONIZÁ vb. tr. a proiecta, a prevedea; a propune, a indica, a recomanda. (< fr. préconiser) verb tranzitiv preconiza
preconizá (a ~) vb., ind. prez. 3 preconizeáză verb tranzitiv preconiza
preconizà v. fig. a lăuda în public: a preconiza pe cineva. ║ a recomanda mult: a preconiza o metodă, un medicament. verb tranzitiv preconizà
PRECONIZÁ, preconizez, vb. I. Tranz. A proiecta, a prevedea, a emite o idee, o ipoteză; p. ext. a propune, a indica, a recomanda ceva. – Din fr. préconiser. verb tranzitiv preconiza
*preconizéz v. tr. (mlat. praeconizare, d. lat. práeco, -cónis, anunțător public, pristav). Confirm publicamente un episcop numit de autoritatea civilă, vorbind de papa față de episcopĭ. Fig. Anunț din ainte [!] c´ar trebui să se întîmple, recomandat călduros: patrioțiĭ aŭ preconizat unirea tuturor Românilor. verb tranzitiv preconizez
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului preconiza
| preconiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) preconiza | preconizare | preconizat | preconizând | singular | plural | ||
| preconizând | preconizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | preconizez | (să) preconizez | preconizam | preconizai | preconizasem | |
| a II-a (tu) | preconizezi | (să) preconizezi | preconizai | preconizași | preconizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | preconizează | (să) preconizai | preconiza | preconiză | preconizase | ||
| plural | I (noi) | preconizăm | (să) preconizăm | preconizam | preconizarăm | preconizaserăm | |
| a II-a (voi) | preconizați | (să) preconizați | preconizați | preconizarăți | preconizaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | preconizează | (să) preconizeze | preconizau | preconizară | preconizaseră | ||