PRECIZÁ vb. I. tr. A determina, a arăta în mod precis. ♦ A exprima, a spune clar, deslușit; a contura. [P.i. -zez. / < fr. préciser, it. precisare]. verb tranzitivpreciza
PRECIZÁ vb. tr. a determina, a arăta în mod precis, clar, exact; (p. ext.) a elucida. ◊ a delimita, a contura. (< fr. préciser) verb tranzitivpreciza
precizá (a ~) vb., ind. prez. 3 precizeáză verb tranzitivpreciza
precizà v. a determina întocmai. verb tranzitivprecizà
PRECIZÁ, precizez, vb. I. Tranz. A determina, a stabili, a arăta, a exprima (ceva) în mod precis, exact; a elucida, a clarifica, -f A face să se distingă, să se vadă limpede, deslușit; a contura. – Din fr. préciser, it. precisare. verb tranzitivpreciza
*precizéz v. tr. (fr. préciser, d. précis, precis). Determin precis, stabilesc exact: a preciza un fapt. verb tranzitivprecizez
preciza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preciza | precizare | precizat | precizând | singular | plural | ||
precizând | precizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | precizez | (să)precizez | precizam | precizai | precizasem | |
a II-a (tu) | precizezi | (să)precizezi | precizai | precizași | precizaseși | ||
a III-a (el, ea) | precizează | (să)precizai | preciza | preciză | precizase | ||
plural | I (noi) | precizăm | (să)precizăm | precizam | precizarăm | precizaserăm | |
a II-a (voi) | precizați | (să)precizați | precizați | precizarăți | precizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | precizează | (să)precizeze | precizau | precizară | precizaseră |