precipita definitie

*precípit și -éz, a v. tr. (lat. praecipito, -áre, d. prae-ceps, care se aruncă cu capu´n jos, d. caput, cap). Arunc în adînc: uniĭ criminalĭ, la Roma, eraŭ precipitațĭ de pe stînca Tarpeĭană. Grăbesc, accelerez: frica precipită pasu. Chim. Fac să cadă la fund o substanță solidă care era în disoluțiune într´un lichid. V. refl. mă arunc în adînc: s´a precipitat de pe zid. Mă grăbesc tare: nu te precipita. Mă răped [!], mă avînt: armata se precipită asupra dușmanuluĭ. Chim. Mă depun la fund. V. prăvălesc, răstorn. verb tranzitiv precipit

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) grăbi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa sau a face să se separe prin depunerea la fund. [P.i. precípit. / < fr. précipiter, it. precipitare, lat. praecipitare]. verb tranzitiv precipita

PRECIPITÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre o substanță solubilă dizolvată într-un lichid) a (se) separa, a (se) depune sub formă de precipitat. 2. a (se) grăbi, a (se) zori. II. refl. a se succeda rapid. (< fr. précipiter, lat. praecipitare) verb tranzitiv precipita

precipitá (a ~) vb., ind. prez. 3 precípită; conj. prez. 3 să precípite verb tranzitiv precipita

precipità v. 1. a prăvăli, a arunca de sus într’o adâncime; 2. a grăbi, a iuți: a-și precipita pașii; 3. fig. a face să cază într´o mare nenorocire sau primejdie; a opera o precipitațiune chimică; 5. a se repezi, a da năvală: a se precipita asupra inimicilor. verb tranzitiv precipità

PRECIPITÁ, precipit, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să se desfășoare sau a se desfășura într-un timp mai scurt sau într-un ritm mai rapid decât cel obișnuit sau decât cel așteptat; a (se) grăbi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A acționa (prea) în grabă (și în dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reacții chimice) depunerea unei substanțe dizolvate într-un lichid. ♦ Refl. și intranz. (Despre o substanță solidă dizolvată într-un lichid) A se separa, a se depune sub formă de precipitat. – Din fr. précipiter, lat. praecipitare. verb tranzitiv precipita

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului precipita

precipita   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) precipita precipitare precipitat precipitând singular plural
precipitând precipitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) precipit (să) precipit precipitam precipitai precipitasem
a II-a (tu) precipiți (să) precipiți precipitai precipitași precipitaseși
a III-a (el, ea) precipită (să) precipitai precipita precipită precipitase
plural I (noi) precipităm (să) precipităm precipitam precipitarăm precipitaserăm
a II-a (voi) precipitați (să) precipitați precipitați precipitarăți precipitaserăți
a III-a (ei, ele) precipită (să) precipite precipitau precipita precipitaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z