PRECESTUÍRE s. f. v. PRECESTUI. [DLRM] substantiv femininprecestuire
precestuĭésc, V. pri-. verb tranzitivprecestuĭesc
pricestuĭésc și -ștuĭésc v. tr. (vsl. pričenštati, a participa, pričenštovatĭ, a împărtăși, d. čenštĭ, [rus. častĭ], parte; rus. pričastitĭ, sîrb. pričestiti. V. priceasnă). Vechĭ. Împărtășesc, daŭ împărtășanie. V. refl. Primesc împărtășanie: bolnavu s´a pricestuit. – Și azĭ în Serbia a precestui, în Bucov. a precistui. verb tranzitivpricestuĭesc
precestuire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | precestuire | precestuirea |
plural | precestuiri | precestuirile | |
genitiv-dativ | singular | precestuiri | precestuirii |
plural | precestuiri | precestuirilor |