preces part. v. PRECEDA. [DLRM] adjectivpreces
*precéd și -éz, a -á v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar. verb tranzitivpreced
PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere) verb tranzitivpreceda
PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere). verb tranzitivpreceda
precede v. 1. a merge înainte; 2. a fi imediat înainte: capitolul ce precede. verb tranzitivprecede
preces adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | preces | precesul | preceasă | preceasa |
plural | preceși | preceșii | precese | precesele | |
genitiv-dativ | singular | preces | precesului | precese | precesei |
plural | preceși | preceșilor | precese | preceselor |