preceptor definitie

credit rapid online ifn

PRECEPTÓR s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur]. substantiv masculinpreceptor

PRECEPTÓR s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor) substantiv masculinpreceptor

credit rapid online ifn

*preceptór, -oáre s. (lat. prae-céptor, -óris. V. perceptor). Care dă precepte, educator, învățător: Séneca a fost preceptoru luĭ Nerone. Fig. Nenorocirea e un preceptor sever. substantiv masculinpreceptor

preceptór (educator) s. m., pl. preceptóri substantiv masculinpreceptor

preceptor m. cel însărcinat cu instrucțiunea particulară a unui tânăr. substantiv masculinpreceptor

PRECEPTÓR, preceptori, s. m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor. substantiv masculinpreceptor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluipreceptor

preceptor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular preceptor preceptorul
plural preceptori preceptorii
genitiv-dativ singular preceptor preceptorului
plural preceptori preceptorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z