PRECAÚȚIE s.f. Prevedere, băgare de seamă, circumspecție, prudență. [Var. precauțiune s.f. / < lat. precautio, cf. fr. précaution]. substantiv femininprecauție
PRECAÚȚIE s. f. atitudinea celui precaut; prevedere, băgare de seamă, prudență, circumspecție. (< fr. précaution, lat. praecautio) substantiv femininprecauție
precaúție (-ți-e) s. f., art. precaúția (-ți-a), g.-d. art. precaúției; pl. precaúții, art. precaúțiile (-ți-i-) substantiv femininprecauție
PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precauțiúne s. f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis. substantiv femininprecauție
*precauțiúne f. (lat. prae-cáutio, -ónis. V. cauțiune). Circumspecțiune, luare de măsurĭ ca să nu se întîmple ceva răŭ: a înainta cu precauțiune. A lua precauțiunĭ saŭ toate precauțiunile, a te uĭta saŭ a te gîndi la toate căutînd să evițĭ întîmplările rele. substantiv femininprecauțiune
precauțiune f. 1. ceeace se face din prevedere; 2. circumspecțiune. substantiv femininprecauțiune
precauție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | precauție | precauția |
plural | precauții | precauțiile | |
genitiv-dativ | singular | precauții | precauției |
plural | precauții | precauțiilor |