preamărturisi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preamărturisi | preamărturisire | preamărturisit | preamărturisind | singular | plural | ||
preamărturisind | preamărturisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | preamărturisesc | (să)preamărturisesc | preamărturiseam | preamărturisii | preamărturisisem | |
a II-a (tu) | preamărturisești | (să)preamărturisești | preamărturiseai | preamărturisiși | preamărturisiseși | ||
a III-a (el, ea) | preamărturisește | (să)preamărturiseai | preamărturisea | preamărturisi | preamărturisise | ||
plural | I (noi) | preamărturisim | (să)preamărturisim | preamărturiseam | preamărturisirăm | preamărturisiserăm | |
a II-a (voi) | preamărturisiți | (să)preamărturisiți | preamărturiseați | preamărturisirăți | preamărturisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | preamărturisesc | (să)preamărturisească | preamărturiseau | preamărturisiră | preamărturisiseră |