preamîndríe f. (d. preamîndru). L. V. Înțelepcĭune. substantiv femininpreamîndrie
preamândrie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | preamândrie | preamândria |
plural | preamândrii | preamândriile | |
genitiv-dativ | singular | preamândrii | preamândriei |
plural | preamândrii | preamândriilor |