PREALÁBIL, -Ă adj. Care trebuie zis, făcut, cercetat înainte de începerea acțiunii principale, înainte de a trece la ceva. ♦ În prealabil = mai întâi, mai înainte. [Cf. fr. préalable]. adjectivprealabil
PREALÁBIL, -Ă adj. care trebuie zis, făcut etc. înainte de începerea unei acțiuni principale, înainte de a trece la ceva. ◊ care precedă, anterior; anticipat. ◊ (adv.) în ~ = mai întâi, mai înainte de... (< fr. préalable) adjectivprealabil
*prealábil, -ă (ea 2 silabe) adj. (fr. préalable, d. aller, a merge, după lat. praeámbulum, preámbul. V. pre 2). Care trebuĭe să se facă înainte de a începe alte lucrurĭ: examin [!] prealabil, studiĭ prealabile, chestiune prealabilă. Adv. În mod prealabil: o substanță uscată prealabil. – Sin. cu preliminar. adjectivprealabil
prealábil1 (pre-a-) adj. m., pl. prealábili; f. prealábilă, pl. prealábile adjectivprealabil
*prealábil2 (în ~) (pre-a-) loc. adv. adjectivprealabil
prealabil a. care trebue zis, făcut, examinat înainte de a trece mai departe: chestiune prealabilă. ║ adv. înainte de toate. adjectivprealabil
PREALÁBIL, -Ă, prealabili, -e, adj. Care trebuie făcut, pregătit, spus înainte de începerea unei acțiuni principale; care precedă, care este anterior; anticipat, preliminar. ♦ Loc. adv. În prealabil = mai întâi, mai înainte de... [Pr.: pre-a-] – Din fr. préalable. adjectivprealabil
prealabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | prealabil | prealabilul | prealabilă | prealabila |
plural | prealabili | prealabilii | prealabile | prealabilele | |
genitiv-dativ | singular | prealabil | prealabilului | prealabile | prealabilei |
plural | prealabili | prealabililor | prealabile | prealabilelor |