preaface | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)preaface | preafacere | preafăcut | preafăcând | singular | plural | ||
preafăcând | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) | preaface | (să)— | preafăcea | preafăcu | preafăcuse | ||
plural | I (noi) | — | (să)— | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | (să)— | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) | preafac | (să)preafacă | preafăceau | preafăcură | preafăcuseră |