*președínte, -ințíe, V. prezident, -ență. substantiv feminin președinte
*prezidénță f., pl. e (d. prezident, fr. présidence. V. rezidență). Funcțiunea de prezident: a ajunge la prezidență. Durata acesteĭ funcțiunĭ: supt [!] prezidența luĭ Carnot. Casa orĭ bĭurou unuĭ prezident. Mare diviziune teritorială în India: prezidența Bombayuluĭ. – Fals prezidenție saŭ președinție. substantiv feminin prezidență
PREȘEDINȚÍE s. f. funcția de președinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează președintele; prezidenție. (< președinte + -ie) substantiv feminin președinție
PREȘEDINȚÍE s.f. Demnitate de președinte; durata exercitării funcției de președinte; (p. ext.) localul unde lucrează președintele. [Var. președenție s.f. / < președinte + -ie]. substantiv feminin președinție
președințíe s. f., art. președințía, g.-d. președințíi, art. președințíei (dar: Președinția Româniéi) substantiv feminin președinție
PREȘEDINȚÍE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția președintele și serviciile în subordine; prezidenție. – Președinte + suf. -ie. substantiv feminin președinție
președinție | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | președinție | președinția |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | președinții | președinției |
plural | — | — |