preîntâmpina definitie

*preîntímpin, a v. tr. (d. întimpin [!], după previn). Previn, apuc înainte: e maî́ bine să preîntîmpinî́ boala de cît [!] s´o vindecĭ. – În vest preîntîmpin. verb tranzitiv preîntimpin

preîntâmpiná (a ~) vb., ind. prez. 3 preîntấmpină verb tranzitiv preîntâmpina

preîntâmpinà v. a preveni: căuta a preîntâmpina relele BĂLC. verb tranzitiv preîntâmpinà

PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre1- + întâmpina. verb tranzitiv preîntâmpina

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului preîntâmpina

preîntâmpina   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preîntâmpina preîntâmpinare preîntâmpinat preîntâmpinând singular plural
preîntâmpinând preîntâmpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) preîntâmpin (să) preîntâmpin preîntâmpinam preîntâmpinai preîntâmpinasem
a II-a (tu) preîntâmpini (să) preîntâmpini preîntâmpinai preîntâmpinași preîntâmpinaseși
a III-a (el, ea) preîntâmpină (să) preîntâmpinai preîntâmpina preîntâmpină preîntâmpinase
plural I (noi) preîntâmpinăm (să) preîntâmpinăm preîntâmpinam preîntâmpinarăm preîntâmpinaserăm
a II-a (voi) preîntâmpinați (să) preîntâmpinați preîntâmpinați preîntâmpinarăți preîntâmpinaserăți
a III-a (ei, ele) preîntâmpină (să) preîntâmpine preîntâmpinau preîntâmpina preîntâmpinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z