praznic definitie

práznic (práznice), s. n.1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati. substantiv neutru praznic

práznic n., pl. e (vsl. prazdĭnikŭ, prazĭnikŭ, sărbătoare, d. prazdinŭ, liber în repaus; rus. prázdnik, sîrb. prâznik). Vechĭ. Sărbare [!]. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteștĭ. Azĭ. Ospăț după o cereminie religioasă în onoarea unuĭ sfînt orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu´n praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracu´n praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît [!] cu sfiala. – Vechĭ rar și prazdnic. substantiv neutru praznic

práznic s. n., pl. práznice substantiv neutru praznic

praznic n. 1. sărbătoare mare bisericească; 2. masă mare: pe iarba răsărită fac praznic la un loc AL.; 3. ospăț funebru, comândare. [Slav. PRAZĬNIKŬ, sărbătoare]. substantiv neutru praznic

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. substantiv neutru praznic

la dracu-n praznic expr. foarte departe. substantiv neutru ladracunpraznic

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului praznic

praznic   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular praznic praznicul
plural praznice praznicele
genitiv-dativ singular praznic praznicului
plural praznice praznicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z