praznic definitie

práznic (práznice), s. n. – 1. Sărbătoare, comemorare religioasă. – 2. Comemorare a unui mort, printr-un parastas. Sl. prazdĭnikŭ „sărbătoresc” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Skok, Slavia, VII, 786). – Der. prăznui, vb. (a sărbători; a petrece), din sl. prazdĭnovati. substantiv neutrupraznic

práznic n., pl. e (vsl. prazdĭnikŭ, prazĭnikŭ, sărbătoare, d. prazdinŭ, liber în repaus; rus. prázdnik, sîrb. prâznik). Vechĭ. Sărbare [!]. Mare sărbătoare bisericească: cele 12 praznice împărăteștĭ. Azĭ. Ospăț după o cereminie religioasă în onoarea unuĭ sfînt orĭ unuĭ mort pomenit. La dracu´n praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracu´n praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît [!] cu sfiala. – Vechĭ rar și prazdnic. substantiv neutrupraznic

práznic s. n., pl. práznice substantiv neutrupraznic

praznic n. 1. sărbătoare mare bisericească; 2. masă mare: pe iarba răsărită fac praznic la un loc AL.; 3. ospăț funebru, comândare. [Slav. PRAZĬNIKŬ, sărbătoare]. substantiv neutrupraznic

PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă mare sau ospăț în amintirea unui mort sau la hramul unei biserici; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. substantiv neutrupraznic

la dracu-n praznic expr. foarte departe. substantiv neutruladracunpraznic