pravilă definitie

právilă f., pl. e și ĭ (vsl. pravilo, regulă, d. pravŭ, drept, just, pravĭ, ceĭa ce e just. V. pravăț, ispravă, oprăvuĭesc, șpraĭcă). Cod de legĭ: pravila cea mare, numită și „Îndreptarea Legiĭ” s´a tipărit la Tîrgoviște la 1652. A pune pravilă, a face regulă. V. îndreptar. substantiv feminin pravilă

právilă s. f., g.-d. art. právilei; pl. právile substantiv feminin pravilă

pravilă f. 1. lege: unde sunt multe pravile, acolo și multă nedreptate; 2. regulă: a pune pravilă CR.; 3. codice: Pravila cea mare, numită și Îndreptarea Legii, s´a tipărit la Târgoviște în 1652. [Slav. PRAVILO, regulă]. V. codice. substantiv feminin pravilă

PRÁVILĂ, pravile, s. f. 1. Lege (sau cod de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ◊ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. A Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. substantiv feminin pravilă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului pravilă

pravilă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pravilă pravila
plural pravili pravilele
genitiv-dativ singular pravile pravilii
plural pravile pravililor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z