prăpăd definitie

prăpắd n., pl. urĭ (d. prăpădesc). Prăpădenie, peire [!], dezastru: ce prăpăd de timp ! substantiv neutru prăpăd

prăpắd s. n., pl. prăpắduri substantiv neutru prăpăd

prăpăd n. prăpădenie: cum să scape de prăpăd pe cei 12 copii ISP. substantiv neutru prăpăd

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, mină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). substantiv neutru prăpăd

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prăpăd

prăpăd   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prăpăd prăpădul
plural prăpăduri prăpădurile
genitiv-dativ singular prăpăd prăpădului
plural prăpăduri prăpădurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z