prăpăd definitie

prăpắd n., pl. urĭ (d. prăpădesc). Prăpădenie, peire [!], dezastru: ce prăpăd de timp ! substantiv neutru prăpăd

prăpắd s. n., pl. prăpắduri substantiv neutru prăpăd

prăpăd n. prăpădenie: cum să scape de prăpăd pe cei 12 copii ISP. substantiv neutru prăpăd

PRĂPẮD, prăpăduri, s. n. 1. Dezlănțuire de forțe, provocată de ființe sau de elementele naturii, care provoacă mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești; urgie, mină, dezastru. ◊ Expr. Prăpădul pământului (sau Domnului, lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. 2. Cantitate foarte mare, enormă; mulțime imensă; puhoi. – Din prăpădi (derivat regresiv). substantiv neutru prăpăd