prăfuit definitie

prăfuit, prăfuiți s. m. (tox.) consumator de heroină. adjectiv prăfuit

prăfuit a. acoperit cu praf. adjectiv prăfuit

PRĂFUÍT, -Ă, prăfuiți, -te, adj. Plin de praf (1), acoperit de praf, cu mult praf; prăfos, prăfuros. ♦ Fig. Vechi, perimat, uitat; p. ext. răsuflat, banal. ♦ Care a fost transformat în praf, redus la starea de praf, pulbere. – V. prăfui. adjectiv prăfuit

prăfuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăfuiésc, imperf. 3 sg. prăfuiá; conj. prez. 3 să prăfuiáscă verb tranzitiv prăfui

prăfuì v. 1. a scutura de praf; 2. a se umplea de praf. verb tranzitiv prăfuì

PRĂFUÍ, prăfuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) acoperi cu un strat de praf (1), a (se) umple de praf. 2. A (se) preface în praf, a (se) mărunți; p. ext. a (se) spulbera. ◊ Mașină de prăfuit = mașină de lucru destinată împrăștierii unor pulberi insecticide sau fungicide pe culturile de câmp sau forestiere. – Praf + suf. -ui. verb tranzitiv prăfui

prăfuĭésc v. tr. (d. praf). Vest. Colbăĭesc, umplu de praf: haĭne prăfuite. Scutur de colb (desprăfuĭesc). verb tranzitiv prăfuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prăfuit

prăfuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prăfuit prăfuitul prăfui prăfuita
plural prăfuiți prăfuiții prăfuite prăfuitele
genitiv-dativ singular prăfuit prăfuitului prăfuite prăfuitei
plural prăfuiți prăfuiților prăfuite prăfuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z