reduceri si promotii 2018
Definitie prăbușire - ce inseamna prăbușire - Dex Online

prăbușire definitie

prăbușíre s. f., g.-d. art. prăbușírii; pl. prăbușíri substantiv feminin prăbușire

PRĂBUȘÍRE, prăbușiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăbuși și rezultatul ei; prăbușeală. ♦ Fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – V. prăbuși. substantiv feminin prăbușire

prăbușí (prăbușésc, prăbușít), vb.1. A se prăvăli, a da jos. – 2. A ruina, a demola. – 3. A trînti, a cufunda. Sb. probušiti, bg. probušam „a perfora” (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39). – Der. prăbușitură, s. f. (ruină; loc pietros). verb tranzitiv prăbuși

prăbușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăbușésc, imperf. 3 sg. prăbușeá; conj. prez. 3 să prăbușeáscă verb tranzitiv prăbuși

prăbușì v. 1. a sucomba: greu se prăbușește c’un gemet de pe cal AL.; 2. a se surpa, a cădea în ruine: oricare înălțime sub cer se prăbușește AL. [V. busì]. verb tranzitiv prăbușì

PRĂBUȘÍ, prăbușesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A cădea sau a face să cadă brusc și cu zgomot (de la înălțime); a (se) prăvăli, a (se) nărui; a (se) surpa, a (se) dărâma. ♦ Refl. Fig. A avea o cădere psihică sau socială; a decădea. ♦ Refl. (Despre ape) A cădea de la înălțime, a curge repede pe un loc abrupt. 2. Fig. A lua sau a face să ia sfârșit, să dispară (brusc). – Din sb. probušiti. verb tranzitiv prăbuși

prăbușésc v. tr. (sîrb. pro-bušiti, bg. pro-bušam, găuresc. V. bușesc). Mă surp, mă năruĭ, mă dărîm: pămîntu, zidu s´a prăbușit de ploaĭe. Cad cu greutate, mă arunc cu greutatea corpuluĭ: elefantu se prăbuși în groapă, sergentu luă steagu și se prăbuși în șanț. verb tranzitiv prăbușesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului prăbușire

prăbușire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prăbușire prăbușirea
plural prăbușiri prăbușirile
genitiv-dativ singular prăbușiri prăbușirii
plural prăbușiri prăbușirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z