POȚIÚNE s.f. Medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. potion, lat. potio]. substantiv femininpoțiune
POȚIÚNE s. f. medicament lichid care se ia în doze mici pe cale bucală. (< fr. potion, lat. potio) substantiv femininpoțiune
*poțiúne f. (lat. pótio, -ónis, acțiunea de a bea, băutură, din răd. pot, de unde vine și potabil, potir și adăpoĭ). Med. Medicament intern lichid. substantiv femininpoțiune
poțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. poțiúnii; pl. poțiúni substantiv femininpoțiune
POȚIÚNE, poțiuni, s. f. Nume generic dat medicamentelor lichide care se iau (în doze mici) pe cale bucală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. potion, lat. potio, -onis. substantiv femininpoțiune
poțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | poțiune | poțiunea |
plural | poțiuni | poțiunile | |
genitiv-dativ | singular | poțiuni | poțiunii |
plural | poțiuni | poțiunilor |