reduceri si promotii 2018
Definitie poznă - ce inseamna poznă - Dex Online

poznă definitie

póznă (pózne), s. f.1. Boroboață, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije „cunoștință”, dar evoluția semantică nu este clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ. Posen „glume” (Tiktin; Scriban). – Der. poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom. substantiv feminin poznă

poznă, pozne s. f. (glum.) poză, fotografie substantiv feminin poznă

póznă f., pl. e (vgerm. posse, pl. possen, poznă). Fam. Glumă, bazaconie, ghidușie, farsă. Renghĭ, șotie, bozma, surpriză neplăcută: încet cu acest cal, că´ndată-țĭ face pozna. E poznă, e lucru mare (interesant, neplăcut ș. a.): nu te atinge de el (de ex., de un copil supărăcĭos), că-ĭ poznă! substantiv feminin poznă

poznă f. Mold. 1. glumă proastă: festă, renghiu; 2. belea: iacă pozna că se prăbușește AL. [Nemț. POSSEN]. substantiv feminin poznă

póznă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. póznei; pl. pózne substantiv feminin poznă

PÓZNĂ, pozne, s. f. (Pop. și fam.) 1. Vorbă sau faptă care stârnește râsul. 2. Situație, întâmplare etc. curioasă, ciudată; ciudățenie. 3. Faptă regretabilă (dar lipsită de gravitate) comisă de cineva; împrejurare neplăcută pentru cineva. ♦ Farsă jucată cuiva. – Et. nec. substantiv feminin poznă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului poznă

poznă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poznă pozna
plural pozne poznele
genitiv-dativ singular pozne poznei
plural pozne poznelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z