reduceri black friday
Definitie povestire - ce inseamna povestire - Dex Online

povestire definitie

povestíre f. Narațiune, istorisire a unuĭ fapt maĭ mult orĭ maĭ puțin real (nu poveste). substantiv feminin povestire

povestíre s. f., g.-d. art. povestírii; pl. povestíri substantiv feminin povestire

povestire f. expunere istorică sau poetică. substantiv feminin povestire

POVESTIRE, povestiri, s. f. Acțiunea de a povesti și rezultatul ei; povestit. ♦ Specie epică de dimensiuni relativ reduse, în care narațiunea se centrează pe întâmplări relatate din perspectiva unui participant, într-o pronunțată notă de oralitate. – V. povesti. substantiv feminin povestire

povestí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povestésc, imperf. 3 sg. povesteá; conj. prez. 3 povesteáscă verb tranzitiv povesti

povestì v. a spune cu deamăruntul întâmplări adevărate sau falșe. verb tranzitiv povestì

POVESTÍ, povestesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz, A spune o poveste (1); a nara un fapt, o întâmplare. 2. Intranz. (Reg.) A sta de vorbă; a discuta, a conversa. 3. Tranz. (înv. și reg.) A ponegri, a defăima, a bârfi. – Din poveste. verb tranzitiv povesti

povestésc v. tr. (d. poveste. Cp. și cu vsl. povestovati, a povesti). Narez, istorisesc, spun cum s´a întîmplat: ĭa povestește-ne ce-aĭ pățit ! verb tranzitiv povestesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului povestire

povestire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular povestire povestirea
plural povestiri povestirile
genitiv-dativ singular povestiri povestirii
plural povestiri povestirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z