povîrníș n., pl. urĭ (d. povîrnesc). Pantă saŭ drum înclinat. substantiv neutru povîrniș
povârníș s. n., pl. povârníșuri substantiv neutru povârniș
POVÂRNÍȘ, povârnișuri, s. n. Parte înclinată sau abruptă a unei înălțimi; coastă, pantă. – Povârni + suf. -iș. substantiv neutru povârniș
povârniș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | povârniș | povârnișul |
plural | povârnișuri | povârnișurile | |
genitiv-dativ | singular | povârniș | povârnișului |
plural | povârnișuri | povârnișurilor |