poturi definitie

potúri s. m. pl. – Pantaloni orientali de postav alb cu fireturi. – Mr. puturi, megl. potur. Tc. potur (Șeineanu, II, 288; Loebel 77; Lokotsch 1678), cf. bg. potura (Conev 83), sb. potur. substantiv masculinpoturi

potúrĭ m. pl. (turc. [sîrb. bg.] potur). Munt. Un fel de șalvarĭ ornațĭ cu cusuturĭ [!] și găitane și strînșĭ pe pulpe pe care-ĭ purtaŭ boĭerinașiĭ și maĭ ales arnăuțiĭ, surugiiĭ și haĭduciĭ. Azĭ. Mold. Pantalonĭ de blană de oaĭe, meșinĭ. V. bernevecĭ și tuzlucĭ. substantiv masculinpoturĭ

potúri (pantaloni) (înv., pop.) s. m. pl. substantiv masculinpoturi

poturi m. pl. 1. un fel de nădragi largi ce-i purtau od. boiernașii, mai ales arnăuții și haiducii: cu doisprezece panduri, cu ghebe și cu poturi POP.; 2. azi, nădragi țărănești ce se închid cu copci, strânși pe picior, cu marginile garnisite cu găitane și cusături. [Turc. POTUR]. substantiv masculinpoturi

POTÚRI s. m. pl. (Înv. și pop.) Pantaloni largi în partea de sus și strânși pe picior, ornamentați cu găitane, purtați de amăuți și de haiduci, iar astăzi de țărani din unele regiuni din sudul țării. ♦ Pantaloni țărănești confecționați din piele tăbăcită de oaie sau de miel. – Din tc. potur. substantiv masculinpoturi