potroc definitie

potróc n., pl. oace (rus. pótrohŭ, măruntaĭe; pol. patroch, „mac” și „măruntaĭe”). Est. Borș făcut din moare și bucățele de pasăre (cum se obișnuĭește după „chef” pentru a se dezbăta): din claponĭ are să se facă și potroc (Sadov. VR. 3, 2, 176). Nu plătește nicĭ un potroc, nu valorează nimic, nicĭ o bucățică. Vest. Pl. Măruntaĭe de pasăre: cĭorbă de potroace. substantiv neutrupotroc

potróc (ciorbă) (înv., pop.) (po-troc) s. n., pl. potroáce substantiv neutrupotroc

potroc n. 1. pl. măruntaie de pasăre: ciorbă de potroace, ciorbă acră cu bucățele de pasăre; 2. fig. bagatelă: nu plătiți nici de un potroc AL. [Rus. POTROHŬ, mațe]. substantiv neutrupotroc

POTRÓC s. n. v. potroacă. substantiv neutrupotroc